Emisiunea „Vocea filmelor” a depășit cei 7 ani de râie, cum sunt ei descriși în pelicula cu Marilyn Monroe, apropriindu-se de al optulea, în care duminica, la ora de sculare a românului obosit de peste săptămână, adică pe la 12 trecute fix, comentez și informez cu iubire și afurisenie, în egală măsură, tot ce mișcă pe marile ecrane autohtone sau cum se zicea pe vremuri și… „de peste hotare” sau cum se spune acum, spre exasperarea mea totală „de afară”, căci am rămas cu sindromul nemărturisit al pușcăriei, în care am supraviețuit câteva decenii bune (dar tare rele). La prânzul francezului, invitații mei: actori, regizori ori tot felul de persoane, care chiar contează, se lasă pseudopsihanalizate, după o regresie cu gândul la primul mers la cinematograf, interpretat ca la ghicitul în zațul de cafea, iar ascultătorii au parte de premii variate, indiferent unde s-ar afla, pentru că fani ai celei de-a șapte arte se găsesc de la Londra până la Auckland!Să ne cineauzim, cu bine!