Când ascultătorii inteligenți și ocupați ai Radio Guerrilla se pregătesc să plece spre casă, eu trebuie să ajung la radio. Când prietenii se sună să iasă cu gașca la bere eu abia mi-am început programul. Iar dacă gașca nu se duce la bere, ci la fotbal, ajung numai la repriza a doua. Când sunt aproape să îmi iau la revedere de la ascultători și sun pe cineva să ieșim mi se spune că într-o oră se culcă, fiindcă dimineață se trezește devreme să meargă la serviciu... Dar să revenim cu o concluzie: programul de seară m-a învățat să am răbdare, iar celor ce știu să aștepte li se întâmplă întotdeauna lucruri bune. Așa că... Chill. Și îndemnul a devenit emisiune.