„Acum vreo patru ani ne îndreptam spre Lagos, pentru un concert umanitar organizat de Damon, și, cât timp ne aflam în avion, am stat de vorbă. Eu sunt un mare fan al Fela Kuti, Tony Allen e unul dintre cei mai buni bateriști din istorie, așa că eram foarte încântat că pot vorbi cu el și că, peste câteva ore, vom cânta pe aceeași scenă”, își amintește Flea. „Am discutat despre similitudinile dintre abordările noastre asupra sunetului și ritmului, în general, și, până la întoarcerea din Lagos, ne făcusem deja promisiunea că de fiecare dată când vom avea puțin timp și o cameră la îndemână, să facem muzică.”

În scurt timp, l-au cooptat și pe Damon Albarn și, de atunci, s-au reunit cât de des au putut. Și și-au luat și un nume, Rocketjuice & The Moon „De fiecare dată cânt ne întâlnim știm că prima regulă e să ne lăsăm go-urile la ușă. Nu se pune problema ca unul să cânte o bucată, altul alta, unul într-un fel, celălalt altfel, după vreo regulă. Nu, fiecare agață un ritm sau o idee de la altul și o duce mai departe”, explică procesul creativ Tony Allen.

Rezultatul: un album de 18 piese ce urmează să fie lansat în a doua jumătate a lui martie.

Un album funk, după cum îl descrie bateristul, „cu muzică pe care să poți dansa. Oamenii nu vor să stea jos și să-ți asculte piesele, ci vor să-și miște trupurile. Rocketjuice & The Moon se ghidează după ideea asta.”